Emoțiile sunt o parte integrantă a personalității noastre, care se exprimă într-un registru pozitiv sau negativ și cu o activare fiziologică mai mică sau mai mare.

De multe ori, doar fiind atent și observând emoțiile copilului îți dai seama de impactul pe care vorbele sau faptele tale îl au asupra personalității lui în formare, deoarece vocabularul lui nu este suficient dezvoltat astfel încât să-și exprime opinia.

Există concepția conform căreia sentimentele negative de tristețe, furie sau nemulțumire ar trebui evitate cât mai mult și dacă se poate, copilul să aibă parte doar de sentimente din spectrul celor pozitive.

Acestă concepție este falsă.

Copilul este un om în devenire, iar statutul de om, printre multe altele, înseamnă și confruntarea cu emoții negative, dar funcționale. Varianta sănătoasă nu constă în evitarea emoțiilor negative, ci în a le trăi, a învăța să le comunici, iar acolo unde este cazul, să vezi ce poți schimba în mediu pentru ca emoțiile negative să dispară.

Doar așa vom putea forma adulți care știu să-și confrunte și analizeze emoțiile, adulți maturi și asertivi.

Ca părinte, nu întotdeauna este ușor să gestionezi clipele de tristețe, furie și nemulțumire ale copilului.

Cum întâmpinăm astfel de momente?

Iată câteva întrebrări la care am încercat să răspund, inspirându-mă de pe site-ul copilulverde.ro

Când copilul tău e trist… îmbrățișază-l, află ce-l frământă, joacă-te cu el, mergeți la o plimbare, explică-i că este foarte bine că-și exprimă emoțiile.

Când copilul tău e furios… păstrează-ți calmul, discutați problema, acceptă-i emoția, trasează limite, nu țipa, nu îl lovi și nu-i promite recompense.

Când copilul tău este nemulțumit… află cauza nemulțumirii, comunică blând cu el, asigură-te că înțelegi cauza frustrării lui, găsiți împreună soluții.

Când copilul tău este fericit… jucați-vă împreună, faceți sport împreună, mențineți această stare și cultivați-o cât mai des cu putință.

Hrăniți fiecare zi cu zâmbete și comunicare blândă, iar dezvoltarea copilului va fi armonioasă.